Data probabilă a naşterii
O sarcină dusă la termen este considerată undeva între săptămâna 39 şi 41 (un copil născut în săptămâna 39 nu este „prematur“, după cum nici unul născut în săptămâna 41 nu este „întârziat“). Dar iată unde se complică lucrurile.
Cele 40 de săptămâni de sarcină nu se socotesc din ziua (sau noaptea pasională) în care a fost conceput copilul, ci din prima zi a ultimei tale menstruaţii.
De ce începe socoteala unei sarcini înainte ca spermatozoidul şi ovulul să se întâlnească (şi chiar înainte ca ovarul tău să secrete un ovul)? Prima zi a ultimei menstruaţii este, pur şi simplu, o zi de la care poţi să-ţi bazezi socoteala. Până la urmă, chiar şi dacă eşti foarte sigură de ziua ovulaţiei (pentru că eşti o maestră într-ale secreţiei cervicale şi o profesionistă în estimarea ovulaţiei) şi absolut sigură cu privire la ziua sau zilele în care ai făcut dragoste, probabil că nu poţi identifica momentul în care s-au întâlnit ovulul şi spermatozoidul (adică momentul concepţiei). Asta pentru că un spermatozoid poate să aştepte să fertilizeze un ovul între trei şi cinci zile după ce a pătruns în vagin, iar un ovul poate fi fertilizat în decurs de 24 de ore după ce a fost eliberat din ovar — ceea ce înseamnă un interval mai mare decât ai zice.
Aşa că, în loc să recurgi la o dată nesigură de concepţie, ca primă zi de sarcină, pleci de la ceva sigur: prima zi a ultimei menstruaţii, care (într-un ciclu tipic) este cu circa două săptămâni înainte de conceperea copilului. Ceea ce înseamnă că trec deja două dintre cele 40 de săptămâni de sarcină până când spermatozoidul să apuce, practic, să întâlnească ovulul şi patru săptămâni până la momentul în care nu ţi-a mai venit ciclul. Iar când ajungi, în cele din urmă, la cele 40 de săptămâni, bebeluşul tău cât un cozonac are deja 38 de săptămâni de când dospeşte. Încă te derutează socoteala? Nu e de mirare — e o socoteală derutantă. Din fericire, nu trebuie să o înţelegi ca să o pui în practică. Pentru a ajunge la ziua cea mare (sau ziua estimativă a naşterii, căci e, de fiecare dată, o estimare), poţi face acest calcul simplu: scade trei luni de la prima zi a ultimei menstruaţii şi adaugă şapte zile. De exemplu, să spunem că ultimul tău ciclu a început pe 12 aprilie. Dă înapoi trei luni, ceea ce înseamnă 12 ianuarie şi apoi adaugă şapte zile. Data probabilă a naşterii ar fi 19 ianuarie. Nu ai chef să faci niciun fel de socoteli? Nici nu trebuie. E suficient să introduci prima zi a ultimei menstruaţii în aplicaţia „What to Expect“ şi — bingo! — se calculează pentru tine data probabilă a naşterii, afli în ce săptămână de sarcină eşti şi poate să înceapă numărătoarea săptămânilor.
Reţine că, dacă ai cicluri neregulate, poate să fie greu să calculezi data probabilă a naşterii pe baza acestei metode. Şi chiar dacă sunt regulate, medicul îţi poate indica o altă dată decât cea la care ai ajuns tu pe baza acestei metode sau a aplicaţiei. Iar asta pentru că metoda cea mai precisă de estimare a datei naşterii este cu ajutorul unei ecografii, efectuate, de regulă, între săptămânile şase şi nouă, ecografie care măsoară dimensiunile embrionului sau ale fătului (măsurătorile efectuate după primul trimestru nu mai sunt la fel de precise).
Chiar dacă majoritatea medicilor se vor baza pe ecografie plus metoda de datare din prima zi a ultimei menstruaţii, pentru a-ţi indica o dată oficială a naşterii, mai sunt şi alte semne fizice de care se poate ţine seama, printre care dimensiunea uterului şi înălţimea fundului de uter (capătul uterului, ce va fi măsurat la fiecare control medical prenatal după primul trimestru şi care va ajunge la nivelul buricului prin săptămâna 20).
Toate semnele indică înspre aceeaşi dată? Nu uita că şi data cel mai solid indicată este tot o estimare. Numai copilul ştie sigur când va veni pe lume… iar el nu-ţi spune.
Fragment preluat din cartea La ce să te aștepți când ești însărcinată, scrisă de Heidi Murkoff și apărută la editura Lifestyle Publishing
